Alexandru Ioan Cuza este cel care a schimbat istoria României pentru totdeauna. Reformele interne realizate de acesta au pus bazele unui stat modern. Practic nu se poate vorbi despre Marea Unire din anul 1918 fără Unirea Principatelor Române, realizată în 1859 sub domnia lui Cuza, care a rămas cunoscută ca Mica Unire.
Politica sa internă a fost îndreptată spre realizarea unor reforme care să schimbe din temelii statul. Multe dintre obiectivele propuse le-a reușit, printre care: secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară, reforma justiției, reforma învățământului. Alături de prietenul său Mihail Kogălniceanu, cel care a fost de altfel și prim-ministru în timpul domniei sale, Cuza a schimbat fața celor două Principate, Țara Românească și Moldova.
Cât timp acesta s-a aflat la conducere au fost înființate primele universități românești, prima la Iași în anul 1860, iar cea de a doua la București în anul 1864. Totodată, a fost constituit învățământul primar obligatoriu. În felul acesta se dorea o emancipare a populației, care era mult în urmă față de statele din occident. În ceea ce privește politica externă a fost îndreptată spre recunoașterea de către marile puteri europene a Micii Uniri.
Pe cât de modern a fost în gândire ca domnitor, pe atât de controversat a fost în viața personală. Alexandru Ioan Cuza a fost căsătorit cu Elena Rosetti. Aceasta i-a stat alături domnitorului până la final, deși în timpul căsătoriei Cuza a avut numeroase aventuri extraconjugale. De altfel, amanta Maria Obrenovici a fost cea care i-a oferit doi copii: pe Alexandru şi Dimitrie. Drept urmare, domnitorul s-a îndepărtat de soția sa și și-a văzut de viață alături de Maria, pe care o adusese în palat alături de Elena.
Însă, până la Maria Obrenovici, Cuza a avut o relație cu Cocuța Vogoride, soția caimacamului antiunionist Nicolae Vogoride. El s-a aflat la conducerea Moldovei între 1857 – 1858. Aceasta a fost considerată prima mare dragoste extraconjugală a domnitorului. Potrivit istoricilor, Cuza îi datorează acesteia ascensiunea sa în ierarhia militară, fiind avansat în doar câteva luni de la gradul de sublocotenent la cel de colonel.
Cocuța Vogoride a ajutat la înfăptuirea Micii Uniri fiindcă a transmis unioniștilor scrisori ale soțului ei Nicolae Vogoride, care dovedeau falsificarea alegerilor din anul 1857. Vogoride a fost sprijinit de Austria și Turcia, care-i promiteau domnia, astfel că acesta a falsificat listele electorale de reprezentare în Divanul Ad-hoc. Drept urmare, scrutinul a fost anulat, iar, în final, Alexandru Ioan Cuza este ales în ianuarie 1859 domn al ambelor Principate Române.
Regimul instituit de Alexandru Ioan Cuza nu a fost pe placul liberalilor radicali, precum și a o parte dintre conservatori. Aceștia au constituit o alianță numită „monstruoasa coaliție” și au decis să îl înlăture de la conducerea țării. Astfel, domnitorul abdică în noaptea de 10/22–11/23 februarie 1866.
„Noi, Alexandru Ioan I, conform dorinței națiunii întregi și angajamentului ce am luat la suirea pe Tron, depun astăzi,11 februarie 1866, cârma guvernului în mâna unei Locotenențe Domnești și a Ministrului ales de popor“
Acesta a părăsit Bucureștiul și a trăit cea mai mare parte în exil, în orașele mari ale Europei ca Paris, Viena sau Wiesbaden. Alexandru Ioan Cuza a încetat din viață la 3/15 mai 1873, la Hotelul Europa din Heidelberg, la vârsta de 53 de ani. O răceală puternică i-a fost fatală, el având complicații la inimă și la ficat, precum și astm.
Alexandru Ioan Cuza fost înhumat la Biserica Domnească de lângă Palatul Domnesc de la Ruginoasa, însă după cel de-al Doilea Război Mondial, corpul său a fost mutat la Biserica Trei Ierarhi din Iași.
Foto: Wikipedia.org și activenews.ro
