Strania poveste a cuvântului „salariu”. De unde vine termenul?

de: Claudiu Petrișor
14 06. 2018
salariu

Cui nu-i place ziua în care primește salariu? V-ați gândit însă vreodată la originea cuvântului care este vechi de când lumea și pământul? Cuvântul are o poveste neobișnuită și interesantă deopotrivă.

De unde vine termenul de „salariu”?

Salariu este, de fapt, suma de bani pe care o primește într-o perioadă de timp un angajat pentru munca depusă. „Salariu” provine din latinescul „salarium“ care însemna, pe vremea romanilor, cota de sare (latină – sal, salis) pe care o primeau soldaţii romani ca plată suplimentară la soldă.

Așadar, tradus mot a mot, „salarium” însemna practic „plată în sare”. Pe vremea Imperiului Roman, sarea era o importantă monedă de schimb fiind denumită, în mod îndreptățit, „aur alb”. Aceasta era folosită de către romani, mai ales, la conservarea cărnii.

Totuși, cu timpul, soldații romani și ofițerii nu au mai primit sare, ci o sumă de bani care a purtat aceeași denumire pentru că suma de bani era destinată achiziționării de sare pentru o lună de zile.

Termenul a fost preluat de francezi care i-au spus „salaire“ cu sensul de plată a unei munci. Era anul 1200 când francezii și-au împământenit termenul. Așa s-a născut cuvântul „salariu” care ne este atât de drag astăzi.

Curiozități despre salariu:

  • În anul 2015, cel mai mare salariu din România era de 147.000 de euro în mână lunar. Posesorul era un angajat în mediul imobiliar;
  • În doar 11 judeţe din România, femeile au primit în 2016 un salariu mai mare, dar nu semnificativ, faţă de cel al bărbaţilor: Bistrita-Năsăud, Sălaj, Călăraşi, Harghita, Neamţ, Ialomiţa, Vrancea, Satu Mare, Suceava, Botoşani, Vaslui.
  • În Vaslui, județul cu cea mai mare rată a șomajului, femeile câștigă cu 8% mai mult decât bărbații;
  • În 2018, primarul municipiului Alba Iulia, liberalul Mircea Hava, are un salariu/ indemnizaţie lunară de 21.375 de lei. Acesta era cel mai mare salariu de primar din România.

Cuvinte pe care mulți le pronunță greșit. „Țigare” sau „țigară”, „vroiam” sau „voiam”?