Timpul este o noțiune abstractă inventată de om pentru a-și putea organiza activitățile de zi cu zi. Încă din cele mai vechi vremuri, omul a observat și reținut fenomene cu caracter repetitiv și a încercat să își trăiască viața după aceste tipare.
În trecut, o zi pe Pământ era cu aproximativ șase ore mai scurtă decât este astăzi, iar Iulius Caesar a mandatat un an de 445 de zile.
Fiecare persoană de pe Pământ trăiește în trecut. Acest lucru poate suna ca intriga unui thriller SF, de călătorie în timp, dar este o curiozitate a biologiei umane. Creierul nostru nu percepe evenimentele decât în aproximativ 80 de milisecunde după ce acestea s-au întâmplat. Această linie fină dintre prezent și trecut face parte din motivul pentru care unii fizicieni susțin că „acum” nu există și că momentul prezent nu este decât o iluzie.
De-a lungul istoriei, diferite culturi din întreaga lume au trăit timpul în moduri diferite. În lumea occidentală, oamenii au tendința de a gândi timpul ca fiind liniar și care curge de la stânga la dreapta. Dar acesta nu este cazul tuturor. Limbajul afectează modul în care oamenii conceptualizează timpul, în special metaforele spațiale pe care le folosesc pentru a-l descrie și a-l cartografia.
Cei care citesc de la dreapta la stânga, cum ar fi arabă și ebraică, consideră în general că timpul curge în aceeași direcție. Aymara, care trăiesc în Munții Anzi din America de Sud, consideră că viitorul este în spatele lor, în timp ce trecutul este înainte.
În viziunea lor, pentru că viitorul este necunoscut, este în spate, unde nu poți să-l vezi. Unele culturi indigene australiene, care se bazează în mare măsură pe termeni de direcție precum nord, sud, est și vest în limbile lor, vizualizează trecerea timpului ca deplasându-se de la est la vest. Dacă sunt orientați spre nord, de exemplu, trecutul ar fi la dreapta lor sau la est, în timp ce viitorul ar fi în stânga lor, care ar fi vest.
Oamenii percept timpul diferit. Fiecare dintre noi am observat la un moment dat cum timpul pare să se treacă mai repede atunci când ne confruntăm cu un termen limită sau ne distrăm și cum tinde să stea pe loc când ne plictisim. Acest lucru se datorează faptului că atunci când suntem concentrați pe ceva, cum ar fi un mare proiect de muncă sau o petrecere, creierul nostru acordă mai puțină atenție modului în care trece timpul.
Dar când ne plictisim sau creierul este mai puțin stimulat, devenim mai conștienți de trecerea timpului, făcându-l să se simtă mai lent. Potrivit Mental Floss, un studiu a sugerat că dopamina, neurotransmițătorul și hormonul care ne ajută să ne simțim fericiți, poate fi unul dintre vinovați. A arătat că producția crescută de dopamină, care se întâmplă atunci când ne bucurăm de ceva poate încetini ceasul intern al corpului nostru, făcând timpul să pară că zboară.
În loc să vadă timpul ca o ordine stabilită, el a dovedit că este de fapt relativ. De exemplu, conform teoriei relativității speciale a lui Einstein, există o relație inversă între viteza noastră și viteza timpului. Cu cât ne mișcăm mai repede, cu atât timpul trece mai încet.
Acesta este motivul pentru care cineva care zboară în spațiu va îmbătrâni mai lent decât oamenii care încă stau pe Pământ: astronautul Scott Kelly s-a născut la câteva minute după fratele său geamăn, Mark, dar după ce Scott a petrecut 340 de zile trăind pe Stația Spațială Internațională, s-a întors pe Pământ cu aproximativ 5 milisecunde mai tânăr decât fratele său „mai mare”. Dacă Scott ar fi călătorit cu o viteză apropiată de viteza luminii, acea diferență de vârstă ar fi devenit mult mai pronunțată.
Gravitația este motivul pentru care zilele noastre devin mai lungi. În urmă cu peste un miliard de ani, o zi pe Pământ dura aproximativ 18 ore. Zilele noastre sunt mai lungi acum, deoarece gravitația lunii face ca rotirea Pământului să încetinească.
În primele zile ale Pământului, Luna nu era la fel de departe, ceea ce a făcut ca Pământul să se rotească mult mai repede decât o face în prezent. Zilele mai lungi înseamnă, de asemenea, ani mai scurti. Timpul pe care îl ia Pământului să orbiteze în jurul Soarelui nu s-a schimbat, dar s-a schimbat numărul de zile dintr-un an.
Pe vremea când dinozaurii existau acum 70 de milioane de ani, zilele aveau aproximativ 23,5 ore, iar un an era format din 372 dintre acele zile puțin mai scurte.
Durata unui an pe Pământ poate deveni, de asemenea, puțin complicată. Calendarul roman inițial a fost puțin dezordonat, atât de mult încât în 46 î.Hr. Iulius Cezar a mandatat un an de 445 de zile pentru a ajuta la readucerea calendarului în sincronizare cu anotimpurile.
În același timp, Cezar i-a cerut astronomului Sosigenes să ajute la reformarea calendarului. Majoritatea anilor au fost stabiliți la 365 de zile, dar pentru a compensa faptul că mișcarea de revoluție a Pământului în jurul Soarelui nu durează exact 365 de zile, au fost implementați anii bisecți. La fiecare patru ani, luna februarie a primit o zi suplimentară pentru a compensa ceea ce este un fel de eroare de rotunjire a calendarului.
Țările mari precum Canada și Statele Unite au mai multe fusuri orare, în timp ce China, o altă țară mare, are doar un singur. China a adoptat ora standard de la Beijing pentru a promova unitatea, dar efectul poate fi puțin ciudat. Două orașe din țară pot fi aproximativ la aceeași latitudine, dar se confruntă cu răsăritul la câteva ore, în funcție de ceasurile lor. În unele părți ale Chinei, de exemplu, soarele nu răsare decât aproape de ora 10 dimineața.
În 2013, arheologii au descoperit ceea ce se crede a fi cel mai vechi calendar lunar din lume în timp ce excavau un câmp din Scoția. Calendarul, care este format dintr-o serie de 12 gropi care imită fazele lunii, datează din jurul anului 8000 î.Hr.
Care care au cumpărat un ceas la un moment dat, cu siguranță au observat că setarea implicită era 10:10. Există diverse teorii în spatele acestei alegeri specifice de timp, dar într-adevăr, totul se rezumă la estetică.
Setarea orei la aproximativ 10:10 permite afișarea acelor unui ceas analogic într-un mod ordonat, simetric, care nu ascunde nicio siglă în centrul cadranului ceasului. Ceasurile au fost setate odată la 8:20 și, ocazional, încă mai sunt, dar unghiurile în jos ale acelor pot face să pară că ceasurile sunt încruntate.
Foto: depositphotos.com
