Vagabondul cu patru clase care a făcut istorie în literatura română: „Scriitorul arată oamenilor calea spre adevăr”
Panait Istrati a fost unul dintre marii scriitori români, cu toate că a avut o viață trăită în mare parte în sărăcie. De-a lungul timpului, acesta a avut 14 meserii pentru a putea supraviețui și a absolvit doar patru clase, fiind nevoit să meargă la muncă de mic copil.
Panait Istrati s-a născut în data de 10 august 1884, la Brăila, primind numele de Gherasim Istrate. El a fost al doilea copil nelegitim al Joiţei Istrate si al grecului Gheorghios Valsamis. Tatăl său a murit la un an de la venirea lui pe nume, la Atena, de tuberculoză. Copilăria scriitorului a fost una sărăcăcioasă, băiatul trăind alături de bunica din satul Baldovineşti. Când a venit vremea să meargă la școală, el a urmat doar patru clase, la Brăila, fiind nevoit să renunțe pentru a putea lucra și a putea supraviețui.
Panait Istrati a trăit ca un vagabond
După ce a renunțat la școală, tânărul Istrati a lucrat în mai multe locații pentru a obține un ban. Așadar, de-a lungul timpului, acesta a lucrat la Atelierele Docurilor, Pescăriile Statului şi Fabrica de Frânghii. Începând cu anul 1904, a ajuns în București unde a avut mai multe slujbe ca servitor, valet la hotel şi infirmier în spital. Interesant este că niciunul dintre serviciile avute nu a presupus muncă intelectuală.
Din păcate pentru el, nu a rezistat foarte mult în Capitală și a revenit la Brăila unde a lucrat ca zugrav. În anul 1906 a avut și probleme cu legea, după o legătură amoroasă cu o tânără. El a fost acuzat și condamnat cu suspendare pentru răpire de minoră. Ulterior, Panait Istrati a ajuns la Constanța unde a lucrat ca portar. Aici a reușit pentru prima dată să își publice un articol într-un ziar local.
Cu toate acestea, viața era dificilă iar banii erau puțini, astfel că a decis să părăsească România și s-a îmbarcat clandestin pe un vapor cu destinația Egipt. Scriitorul a mai cutreierat prin Siria și Liban, lucrând însă tot ca zugrav, însă pentru o scurtă perioadă și ca actor figurant. Viața lui Istrati s-a succedat între România și Egipt, între 1908-1913, reușind să își publice în continuare articolele în ziare și deschizându-și în țară o fermă de porci, pe care însă a închis-o după izbucnirea Primului Război Mondial. În anul 1916, a părăsit țara natală și a ajuns în Elveția unde a lucrat tot ca zugrav.
„Scriitorul, nu trebuie să distreze pe oameni, ci să-i instruiasca, aratandu-le calea spre adevar, omenie și frumos, cu pilda propriei lui vieți” (Panait Istrati)
Scriitorul a ajuns în anul 1913 și la Paris, învățând limba franceză din dicționar, singur. Din lipsa banilor, acesta a dormit o perioadă de timp pe străzile din capitala Franței, precum un vagabond. Textele sale nu au fost trecute cu vederea și au reușit să fie publicate în 1920 și în Franța, primele patru articole în franceză au fost în gazeta ”La Feuille”. Lipsurile materiale l-au făcut pe acesta să intre în depresie și să vrea să se sinucidă, lăsând și un bilet de adio pentru Romain Rolland.
Astăzi începe anul 1921, dar pentru alţii. Pentru mine este începutul sfârşitului. Este oare nevoie să te explici atunci când te hotărăşti să părăşeşti lumea asta?, a scris Panait Istrate.
Cu toate acestea, el nu și-a pus capăt zilelor și a continuat să scrie. Panait Istrati a revenit în țară în anul 1930, însă s-a îmbolnăvit de TBC. Din păcate acesta a murit sărac, singur și izolat în data de 16 aprilie 1935, la sanatoriul Filaret din București. Avea doar 50 de ani.
Opera lui Panait Istrati, scrisă în limbile franceză și română, a fost tradusă în peste 30 de limbi. Prozele și romanele sale descriu lumea proletariatului, pe care a avut ocazia să o cunoască de aproape, mirificele ținuturi ale Brăilei natale, Delta Dunării, un amestec de rase și religii și diversele orașe din Europa prin care a trecut de-a lungul vieții, potrivit Wikipedia.org.
Foto: historia.ro și ziarulmetropolis.ro